Armurariul (Silybum marianum) este una dintre plantele cele mai vândute pentru ficat. Extractul său, silimarina, a fost testat în zeci de studii clinice la persoane cu hepatită, boală hepatică asociată alcoolului sau steatoză. Ce arată cu adevărat aceste studii? Iată ce permite cercetarea să afirmăm, ce rămâne incert, dozele studiate, absorbția și precauțiile de cunoscut.
Esențialul
- Armurariul furnizează silimarină, un amestec de flavonolignani extras din fructele sale, numite adesea semințe.
- O analiză Cochrane a 18 studii nu a arătat efect asupra mortalității în bolile hepatice asociate alcoolului sau hepatitelor.
- În steatoză, o metaanaliză observă scăderea transaminazelor, dar studiile cu biopsie rămân neconcordante.
- Silimarina este bine tolerată, dar puțin absorbită. EMA nu recomandă utilizarea în sarcină, alăptare și înainte de 18 ani.
Ce este armurariul?
Armurariul este o plantă spinoasă din familia Asteraceae, originară din bazinul mediteraneean. Se recunoaște după frunzele mari, verde-închis, marmorate cu nervuri albe, și florile purpurii. Potrivit unei legende creștine, aceste pete ar fi picături din laptele Fecioarei Maria, de unde și numele de „laptele Maicii Domnului”.
Partea folosită este fructul, o mică achenă uscată numită în mod obișnuit sămânță. Consumat de secole ca aliment și plantă medicinală, armurariul este vândut astăzi mai ales ca extracte concentrate în silimarină.
Ce este silimarina?
Silimarina nu este o singură moleculă, ci un amestec de flavonolignani: silibină A și B, izosilibină A și B, silicristină și silidianină. Silibina, numită și silibinină, este cea mai studiată. Extractele vândute sunt obținute cu solvenți (etanol, acetonă, acetat de etil…), care concentrează acești compuși mult peste conținutul din sămânță.
În laborator și la animale, silimarina se comportă ca antioxidant și modulează inflamația și fibroza. Aceste proprietăți explică interesul pentru ficat, dar nu sunt suficiente pentru a dovedi un efect la oameni: doar studiile clinice pot răspunde.
Ce arată studiile despre ficat?
Răspunsul scurt: rezultatele sunt neconcordante. Cele mai riguroase studii nu arată un beneficiu clar pentru criteriile care contează, precum mortalitatea sau starea ficatului la biopsie. Există unele semnale privind markerii sanguini, dar semnificația lor trebuie confirmată.
Hepatite și boală asociată alcoolului: analiza Cochrane
În 2007, colaborarea Cochrane a reunit 18 studii randomizate cu 1 088 de pacienți cu boală hepatică asociată alcoolului sau hepatită B ori C. Armurariul nu a redus nici mortalitatea globală, nici complicațiile. Mortalitatea hepatică era mai mică în ansamblul studiilor, dar nu în cele de bună calitate metodologică. Pentru autori, rezultatele pun sub semnul întrebării utilitatea plantei în aceste boli.
Un studiu american mai recent merge în aceeași direcție. La 154 de pacienți cu hepatită C, 420 sau 700mg de silimarină de trei ori pe zi timp de 24 de săptămâni nu au redus transaminazele (ALT) mai mult decât placebo.
Steatoza hepatică: semnale privind markerii
Steatoza non-alcoolică, sau „ficatul gras”, este domeniul cel mai studiat astăzi. O metaanaliză a 8 studii randomizate, publicată în 2021, a observat o scădere mai mare a transaminazelor cu silimarină decât cu placebo, independent de scăderea în greutate. Autorii subliniază însă calitatea inegală a studiilor incluse.
Studiile cu biopsie sunt mai puțin clare. În Malaezia, 99 de pacienți cu steatohepatită (NASH) au primit 700mg de trei ori pe zi sau placebo timp de 48 de săptămâni. Criteriul principal, o scădere de cel puțin 30 % a scorului de activitate, nu a diferit între grupuri (32,7 % față de 26,0 %). În schimb, fibroza a regresat la 22,4 % dintre pacienții grupului cu silimarină, față de 6,0 % sub placebo, un rezultat secundar ce necesită confirmare. Un studiu american la 78 de pacienți nu a arătat niciun beneficiu.
Dar la o persoană sănătoasă?
Niciun studiu nu a arătat că un ficat sănătos funcționează mai bine cu armurariu. Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) acceptă, pentru medicamentele tradiționale din armurariu, utilizarea pentru ameliorarea tulburărilor digestive și susținerea funcției ficatului. Utilizarea se bazează pe vechimea folosirii, nu pe studii concludente, și presupune ca o boală gravă să fi fost exclusă de medic.
Armurariul și glicemia: o pistă de confirmat
O metaanaliză a 5 studii cu 270 de pacienți cu diabet de tip 2 a observat, sub silimarină, o scădere a glicemiei pe nemâncate de aproximativ 27mg/dl și a hemoglobinei glicate de aproximativ 1 punct procentual. Autorii consideră însă dovezile de calitate slabă și nu formulează recomandări. Centrul de medicină complementară al NIH din SUA notează că majoritatea acestor studii provin din Orientul Mijlociu. Sunt studiate și alte ingrediente în acest domeniu, precum berberina și studiile sale despre glicemie sau gymnema și pofta de dulce.
Armurariul și cancerul: unde se află cercetarea?
Studiile de laborator despre silimarină și celulele canceroase sunt numeroase, dar niciunul nu permite să vorbim de efect anticancerigen la oameni. Cercetarea clinică s-a interesat mai ales de toleranța hepatică în timpul chimioterapiei. Într-un studiu-pilot la 50 de copii cu leucemie limfoblastică acută și afectare hepatică, armurariul nu a modificat transaminazele la 28 de zile. O tendință favorabilă a apărut la 56 de zile, fără mai mult. Orice administrare în timpul unui tratament anticanceros trebuie discutată cu echipa de oncologie.
Silimarina se absoarbe bine?
Nu, iar aceasta este o limită majoră. Silimarina se dizolvă greu în apă, traversează puțin peretele intestinal și este transformată rapid de organism. La 3 voluntari care au luat 600mg de extract, flavonolignanii au fost eliminați în câteva ore. La concentrația maximă, forma liberă reprezenta doar aproximativ 17 % din totalul circulant, restul fiind deja legat de molecule care facilitează eliminarea. Mai multe tehnici de formulare urmăresc îmbunătățirea absorbției, dar utilitatea lor clinică rămâne puțin documentată.
Sub ce formă și la ce doză?
Tabelul de mai jos reia dozele reținute de EMA pentru medicamentele tradiționale și cele din studiile recente.
| Formă | Doză de referință | Observație |
|---|---|---|
| Infuzie de fructe mărunțite | 3 până la 5 g, de 2 până la 3 ori pe zi | Silimarină puțin solubilă în apă |
| Pulbere de fructe | 300 până la 600mg, de 2 până la 3 ori pe zi | Mai puțin concentrată decât un extract |
| Extract uscat | 200 până la 1 000mg pe zi, în funcție de extract | Verifică conținutul de silimarină |
| Silimarină în studiu | 420 până la 700mg, de 3 ori pe zi | Beneficiu nedemonstrat |
Studiile recente au testat deci doze mari, de la 1,26 la 2,1 g de silimarină pe zi, fără beneficiu clar. Se găsește și asociat cu alte plante în anumite suplimente. Pentru a înțelege diferențele dintre capsule tari, capsule moi și comprimate, consultă articolul nostru dedicat.
Efecte adverse, contraindicații și interacțiuni
Armurariul este în general bine tolerat. Dozele de 700mg de trei ori pe zi timp de 24 până la 48 de săptămâni nu au produs mai multe efecte adverse decât placebo. Efectele raportate sunt mai ales digestive (balonare, greață, diaree). Sunt posibile dureri de cap și reacții alergice.
- Alergie: de evitat în caz de alergie la Asteraceae, precum ambrozia, crizantema, gălbenelele sau margareta.
- Sarcină, alăptare, sub 18 ani: siguranța nu este stabilită, iar EMA nu recomandă utilizarea.
- Diabet: nu este exclus un efect asupra glicemiei. Discută cu medicul dacă urmezi un tratament.
- Medicamente: puține interacțiuni documentate și niciun efect major asupra enzimelor hepatice care degradează medicamentele. Totuși, prudență cu medicamentele cu marjă terapeutică îngustă, precum anticoagulantele orale, hormonii tiroidieni sau imunosupresoarele.
Îngălbenirea pielii sau a ochilor, urina închisă la culoare ori scaunele decolorate impun consultarea rapidă a unui medic.
Ce efecte poate declara un supliment cu armurariu?
Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru armurariu. Așadar, un supliment nu poate declara efecte asupra ficatului datorate acestei plante. Singura mențiune autorizată care menționează ficatul privește un nutrient: „colina contribuie la menținerea funcției normale a ficatului”, pentru un aliment care furnizează cel puțin 82,5mg de colină la 100 g, 100 ml sau per porție. Nutrientul este prezentat în articolul nostru despre colină.
Întrebări frecvente
Este armurariul periculos pentru ficat?
Baza LiverTox a NIH, care inventariază afectările hepatice asociate medicamentelor și plantelor, nu îl asociază cu niciun caz de afectare hepatică. Riscul ține mai degrabă de calitatea produselor: analizele au găsit conținuturi de silimarină diferite de etichetă, chiar și contaminanți (pesticide, microbi, toxine din mucegaiuri). Preferă un extract al cărui conținut este indicat.
Cât timp poți lua armurariu?
În studii, administrările zilnice timp de 24 până la 48 de săptămâni au fost bine tolerate. Totuși, EMA recomandă consultul dacă tulburările digestive persistă peste 2 săptămâni, deoarece pot avea o altă cauză. Administrarea prelungită merită un aviz medical.
Trebuie luat dimineața sau seara?
Niciun studiu nu a comparat momentele administrării. Monografia EMA prevede, în funcție de preparat, 2 până la 4 prize pe zi, înainte de mese pentru infuzie, pulbere și anumite extracte. Studiile clinice împărțeau doza în 3 prize.
Are utilitate infuzia de armurariu?
Infuzia face parte din utilizările tradiționale recunoscute de EMA, cu 3 până la 5 g de fructe mărunțite per cană. Deoarece silimarina se dizolvă greu în apă, o infuzie extrage probabil puțină silimarină. Niciun studiu clinic nu a evaluat infuzia.
Armurariul scade colesterolul?
Datele nu merg în această direcție. În metaanaliza la pacienți cu diabet, silimarina nu a avut niciun efect asupra profilului lipidic, inclusiv colesterolul și trigliceridele.
Armurariul ajută la slăbit?
Nimic nu permite să afirmăm asta: studiile au măsurat markeri hepatici, nu evoluția greutății. În steatoză, scăderea transaminazelor observată sub silimarină era, de altfel, independentă de scăderea în greutate.
Armurariul și NAC: ce legătură au?
Cele două sunt adesea asociate în formule pentru ficat, dar sunt substanțe foarte diferite. NAC este un precursor al glutationului, principala moleculă antioxidantă produsă de celulele noastre. Pentru a afla mai multe, citește articolele noastre despre N-acetilcisteină și despre glutation și absorbția sa.
Concluzie
Armurariul este o plantă bine tolerată și foarte studiată, dar dovezile unui beneficiu rămân puține. Analiza Cochrane nu arată efect asupra mortalității în hepatite și bolile hepatice asociate alcoolului. În steatoză, silimarina reduce transaminazele în anumite studii, fără îmbunătățirea clară a leziunilor. Absorbția sa este slabă și nicio mențiune de sănătate nu este autorizată pentru plantă. Dacă te gândești să îl iei, alege un extract cu conținutul de silimarină indicat și discută cu medicul, mai ales în caz de boală hepatică, diabet sau tratament.
Surse
- Rambaldi A, Jacobs BP, Gluud C (2007). Milk thistle for alcoholic and/or hepatitis B or C virus liver diseases. Cochrane Database of Systematic Reviews, (4), CD003620. doi:10.1002/14651858.CD003620.pub3
- Fried MW et al. (2012). Effect of silymarin (milk thistle) on liver disease in patients with chronic hepatitis C unsuccessfully treated with interferon therapy: a randomized controlled trial. JAMA, 308(3), 274-282. doi:10.1001/jama.2012.8265
- Kalopitas G et al. (2021). Impact of Silymarin in individuals with nonalcoholic fatty liver disease: A systematic review and meta-analysis. Nutrition, 83, 111092. doi:10.1016/j.nut.2020.111092
- Wah Kheong C, Nik Mustapha NR, Mahadeva S (2017). A Randomized Trial of Silymarin for the Treatment of Nonalcoholic Steatohepatitis. Clinical Gastroenterology and Hepatology, 15(12), 1940-1949.e8. doi:10.1016/j.cgh.2017.04.016
- Navarro VJ et al. (2019). Silymarin in non-cirrhotics with non-alcoholic steatohepatitis: A randomized, double-blind, placebo controlled trial. PLoS One, 14(9), e0221683. doi:10.1371/journal.pone.0221683
- Voroneanu L et al. (2016). Silymarin in Type 2 Diabetes Mellitus: A Systematic Review and Meta-Analysis of Randomized Controlled Trials. Journal of Diabetes Research, 2016, 5147468. doi:10.1155/2016/5147468
- Ladas EJ et al. (2010). A randomized, controlled, double-blind, pilot study of milk thistle for the treatment of hepatotoxicity in childhood acute lymphoblastic leukemia (ALL). Cancer, 116(2), 506-513. doi:10.1002/cncr.24723
- Wen Z et al. (2008). Pharmacokinetics and metabolic profile of free, conjugated, and total silymarin flavonolignans in human plasma after oral administration of milk thistle extract. Drug Metabolism and Disposition, 36(1), 65-72. doi:10.1124/dmd.107.017566
- Javed S, Kohli K, Ali M (2011). Reassessing bioavailability of silymarin. Alternative Medicine Review, 16(3), 239-249. PubMed 21951025
- Soleimani V et al. (2019). Safety and toxicity of silymarin, the major constituent of milk thistle extract: An updated review. Phytotherapy Research, 33(6), 1627-1638. doi:10.1002/ptr.6361
- Agence européenne des médicaments (2018). European Union herbal monograph on Silybum marianum (L.) Gaertn., fructus (EMA/HMPC/294187/2013). ema.europa.eu
- National Center for Complementary and Integrative Health (2025). Milk Thistle: Usefulness and Safety. NIH. nccih.nih.gov
- LiverTox (actualizată periodic). Milk Thistle. LiverTox: Clinical and Research Information on Drug-Induced Liver Injury, National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases. PubMed 31644124
- Commission européenne (2012). Règlement (UE) n° 432/2012 du 16 mai 2012 établissant une liste des allégations de santé autorisées portant sur les denrées alimentaires, autres que celles faisant référence à la réduction du risque de maladie ainsi qu'au développement et à la santé infantiles. Journal officiel de l'Union européenne, L 136, p. 1 (versiune consolidată). eur-lex.europa.eu
Suplimentele alimentare nu înlocuiesc o alimentație variată și echilibrată și nici un stil de viață sănătos. Cere sfatul unui profesionist din domeniul sănătății în caz de tratament, sarcină sau alăptare.
