Deficitul de iod apare când aportul nu mai acoperă necesarul tiroidei: 150µg pe zi la adult, 200µg în sarcină și alăptare. Dacă este ușor, trece adesea neobservat, cu TSH normal. Când este mai pronunțat sau prelungit, favorizează gușa și hipotiroidismul.
Subiectul revine în actualitate: în 2024, biroul european al OMS a avertizat asupra unui risc crescut de deficit legat de schimbarea obiceiurilor alimentare. Iată răspunsuri directe la întrebările cele mai frecvente: simptome, TSH, necesar zilnic, alimente și persoane cu risc.
Esențialul
- Adultul are nevoie de 150µg de iod pe zi și de 200µg în sarcină și alăptare.
- Un deficit ușor trece adesea neobservat, cu TSH normal; niciun test simplu nu permite diagnosticarea lui la o persoană.
- Femeile însărcinate sau care alăptează, veganii și persoanele care nu folosesc sare iodată sunt cele mai expuse.
- Și excesul este riscant: limita superioară de siguranță este de 600µg pe zi la adult.
La ce folosește iodul în organism?
Iodul este materia primă a hormonilor tiroidieni: tiroxina (T4) conține patru atomi, triiodotironina (T3) trei. Acești hormoni reglează metabolismul bazal și, la făt și copilul mic, dezvoltarea creierului. Iodul contribuie la producția normală de hormoni tiroidieni și la funcționarea normală a glandei tiroide, la metabolismul energetic normal, la funcționarea normală a sistemului nervos, la menținerea sănătății pielii și la funcția cognitivă normală (pentru alte modalități de susținere a memoriei, vezi articolul nostru dedicat). Corpul nu îl produce: provine în întregime din alimentație.
Care sunt simptomele deficitului de iod?
Un deficit ușor este cel mai adesea silențios. Când persistă sau se agravează, tiroida se mărește pentru a capta mai mult iod: aceasta este gușa, uneori vizibilă la baza gâtului și uneori însoțită de noduli. Dacă producția de hormoni ajunge să scadă, pot apărea semne de hipotiroidism:
- oboseală persistentă și încetinirea activității;
- sensibilitate la frig;
- creștere inexplicabilă în greutate;
- piele uscată, constipație;
- dificultăți de concentrare.
Niciunul dintre aceste semne nu este specific: au multe alte cauze posibile și doar un bilanț medical permite o concluzie.
Deficit de iod cu TSH normal: este posibil?
Da, este chiar situația cea mai frecventă în deficitul ușor sau moderat. Tiroida compensează: lucrează mai mult și poate favoriza secreția de T3, hormonul cel mai activ, care conține mai puțin iod. Cât timp această adaptare este suficientă, TSH și hormonii rămân în limite normale. OMS Europa reamintește că tiroglobulina este primul marker care reacționează, iar NIH din SUA precizează că TSH nu este un indicator sensibil al deficitului de iod. Reversul acestei adaptări: pe termen lung, tiroidă mărită și noduli mai frecvenți.
Cum afli dacă îți lipsește iodul?
Nu există un test simplu și fiabil la nivel individual. Ioduria, măsurarea iodului din urină, este instrumentul de referință pentru evaluarea unei populații, dar variază mult de la o zi la alta. Un studiu elvețian a arătat că sunt necesare aproximativ zece probe pentru estimarea statusului iodic al unei persoane cu o precizie de 20 %. O analiză izolată nu permite, așadar, stabilirea diagnosticului. În practică, medicul se bazează pe examinarea gâtului, ecografie, dozarea TSH și a hormonilor tiroidieni și pe obiceiurile tale alimentare.
Este frecvent deficitul de iod în Franța?
Franța nu dispune de date recente de iodurie la nivel național. Potrivit studiului INCA 3, citat de ANSES, aportul mediu al adulților este de aproximativ 148µg pe zi, puțin sub referința de 150µg: o parte a populației se află, așadar, sub acest nivel. Iodarea sării este voluntară în Franța. În raportul din 2024, OMS Europa evidențiază două tendințe care influențează aportul în Europa: utilizarea redusă a sării iodate în alimentele procesate, care furnizează 70 până la 80 % din sarea consumată, și creșterea alternativelor vegetale la lapte, rareori îmbogățite cu iod.
Cine este cel mai expus?
- Femeile însărcinate și cele care alăptează, al căror necesar crește la 200µg pe zi. Într-o cohortă britanică de 1 040 de femei, copiii mamelor cu status insuficient de iod la începutul sarcinii aveau un risc mai mare de a se situa în sfertul inferior la IQ verbal (raport al șanselor 1,58) și la citire. Studiul este observațional, iar OMS consideră aceste dovezi neconcludente, dar semnalul justifică vigilența. Colina se numără și ea printre nutrienții de urmărit în această perioadă, după cum explicăm în articolul nostru despre colină.
- Veganii și, într-o măsură mai mică, vegetarienii. O analiză a 15 studii din țări industrializate arată că veganii au ioduria cea mai scăzută și că niciun grup vegan nu atingea intervalul optim.
- Persoanele care nu folosesc sare iodată sau care consumă puțin pește, produse lactate și ouă.
De cât iod avem nevoie pe zi?
| Populație | Referință ANSES și EFSA | Recomandare OMS | Limită superioară de siguranță (UE) |
|---|---|---|---|
| Adult | 150µg/zi | 150µg/zi | 600µg/zi |
| Sarcină | 200µg/zi | 250µg/zi | 600µg/zi |
| Alăptare | 200µg/zi | 250µg/zi | 600µg/zi |
| Copil între 1 și 10 ani | 90µg/zi (ANSES) | — | 200 până la 300µg/zi, în funcție de vârstă |
Valoarea nutrițională de referință (VNR) de pe etichete este de 150µg. Iodura, forma prezentă în alimentație și suplimente, este absorbită în proporție de peste 90 %.
Ce alimente sunt bogate în iod?
| Aliment | Iod la 100 g | Exemplu de porție |
|---|---|---|
| Cod negru crud | 143µg | 150 g: aproximativ 215µg |
| Cod gătit la cuptor | 130µg | 150 g: aproximativ 195µg |
| Iaurt simplu | 38µg | 125 g: aproximativ 48µg |
| Ou fiert tare | 50µg | 1 ou de 50 g: aproximativ 25µg |
| Lapte semidegresat | 26µg | 1 bol de 250 ml: aproximativ 65µg |
| Sare iodată | 1 860µg | 1 g: aproximativ 19µg |
Valorile provin din tabelul Ciqual al ANSES; porțiile sunt calculate orientativ. Algele brune conțin cantități foarte mari, uneori peste 10 000µg pe gram de produs uscat, dar foarte variabile: ANSES nu le consideră o modalitate potrivită de corectare a deficitului.
Trebuie să iei un supliment de iod?
Un supliment poate fi discutat când alimentația este persistent săracă în iod (dietă vegană, fără sare iodată, puține produse marine și lactate) sau în sarcină, la recomandarea medicului ori a moașei. În Franța, iodul furnizat de un supliment este plafonat la 150µg pe zi: acesta este aportul zilnic al produsului Iod 150mcg de la Hexagon®, sub formă de iodură de potasiu. În caz de boală tiroidiană (Hashimoto, hipertiroidism, noduli) sau tratament cu litiu, amiodaronă ori alt medicament iodat, nu lua iod fără aviz medical.
Este periculos prea mult iod?
Da. Limita superioară de siguranță este de 600µg pe zi la adult, inclusiv în sarcină și alăptare. Peste acest nivel, excesul poate deregla tiroida în ambele sensuri: gușă, hipotiroidism sau hipertiroidism indus de iod. Riscul provine mai ales din alge și suplimentele care le conțin: chiar la conținutul maxim recomandat de 2 000µg pe gram, 500mg de algă uscată pe zi sunt suficiente pentru a depăși limita. ANSES nu recomandă aceste produse, în lipsa unui aviz medical, în caz de boală tiroidiană, boală cardiacă, insuficiență renală, tratament cu litiu sau medicamente iodate, sarcină ori alăptare.
Întrebări frecvente
Sarea de mare conține iod?
Foarte puțin, dacă nu este îmbogățită. Sarea neiodată conține aproximativ 1,8µg de iod la 100 g, față de 1 860µg în sarea iodată. Floarea de sare, sarea gri sau roz nu sunt iodate, dacă nu se precizează contrariul: caută cuvântul „iodată” pe ambalaj. Înlocuirea sării cu sare iodată, fără creșterea cantității, rămâne compatibilă cu reducerea consumului de sare.
Toți peștii sunt bogați în iod?
Nu. Peștii marini albi (cod, egrefin, cod negru) furnizează peste 100µg la 100 g, în timp ce somonul de crescătorie conține doar aproximativ 8µg: de peste zece ori mai puțin.
Băuturile vegetale furnizează iod?
Rareori, dacă nu sunt îmbogățite. În Regatul Unit, o băutură vegetală neîmbogățită conține aproximativ 2 % din iodul laptelui de vacă, iar în 2020 doar 28 % dintre băuturile vegetale neecologice erau îmbogățite cu iod, față de 88 % cu calciu. Dacă înlocuiesc laptele, verifică eticheta.
Poate oboseala să provină din lipsa iodului?
Este posibil când deficitul duce la hipotiroidism, dar oboseala are cauze mult mai frecvente: lipsa somnului, stres, deficit de fier. Și alți nutrienți influențează energia, precum vitamina B6, care contribuie la reducerea oboselii (vezi cele 5 lucruri de știut despre vitamina B6).
Poate deficitul de iod să perturbe somnul?
Legătura directă nu este stabilită. Hipotiroidismul poate fi însoțit de oboseală și somnolență, dar tulburările de somn au cel mai adesea alte cauze, pe care le detaliem în articolul nostru despre somn.
Poți lua iod dacă ai boala Hashimoto?
Nu fără aviz medical. La persoanele cu o boală tiroidiană autoimună, aporturi considerate sigure pentru populația generală pot avea efecte nedorite.
Concluzie
Deficitul de iod este discret: poate exista cu TSH normal și nu se identifică printr-o simplă analiză de urină. Cea mai bună prevenție începe în farfurie: sare iodată în loc de sare obișnuită, pește alb, produse lactate și ouă. Femeile însărcinate sau care alăptează, veganii și persoanele care evită sarea iodată sunt primele vizate; pentru ele, un aport suplimentar de 150µg pe zi poate fi discutat cu un profesionist din domeniul sănătății. Mai mult nu înseamnă mai bine: peste 600µg pe zi, iodul poate, la rândul lui, deregla tiroida.
Surse
- ANSES (2025). Références nutritionnelles pour les vitamines et les minéraux. anses.fr
- EFSA NDA Panel (2014). Scientific Opinion on Dietary Reference Values for iodine. EFSA Journal, 12(5), 3660. doi:10.2903/j.efsa.2014.3660
- EFSA (2025). Overview on Tolerable Upper Intake Levels as derived by the SCF and the EFSA NDA Panel. efsa.europa.eu
- OMS, UNICEF, ICCIDD (2007). Assessment of iodine deficiency disorders and monitoring their elimination, ediția a 3-a. who.int
- OMS Europa (2024). Prevention and control of iodine deficiency in the WHO European Region: adapting to changes in diet and lifestyle. who.int
- Zimmermann MB, Boelaert K (2015). Iodine deficiency and thyroid disorders. The Lancet Diabetes & Endocrinology, 3(4), 286-295. doi:10.1016/S2213-8587(14)70225-6
- König F et al. (2011). Ten repeat collections for urinary iodine from spot samples or 24-hour samples are needed to reliably estimate individual iodine status in women. Journal of Nutrition, 141(11), 2049-2054. doi:10.3945/jn.111.144071
- Bath SC et al. (2013). Effect of inadequate iodine status in UK pregnant women on cognitive outcomes in their children: results from the Avon Longitudinal Study of Parents and Children (ALSPAC). The Lancet, 382(9889), 331-337. doi:10.1016/S0140-6736(13)60436-5
- Eveleigh ER et al. (2020). Vegans, Vegetarians, and Omnivores: How Does Dietary Choice Influence Iodine Intake? A Systematic Review. Nutrients, 12(6), 1606. doi:10.3390/nu12061606
- ANSES (2018). Avis relatif aux risques liés à la consommation de compléments alimentaires et de denrées contenant des algues riches en iode (saisine 2017-SA-0086). anses.fr
- ANSES. Table de composition nutritionnelle des aliments Ciqual 2025. ciqual.anses.fr
- NIH Office of Dietary Supplements (2024). Iodine – Fact Sheet for Health Professionals. ods.od.nih.gov
- Regulamentul (UE) nr. 432/2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate autorizate. eur-lex.europa.eu
Suplimentele alimentare nu înlocuiesc o alimentație variată și echilibrată și nici un stil de viață sănătos. Cere sfatul unui profesionist din domeniul sănătății în caz de tratament, sarcină sau alăptare.
